“De miine” l-am ucis de azi, de acum, cu un glont prezent, intangibil dar care provoaca o gaura vizibila acum. Nu singereaza, nu plinge, nu cere indurare, ride siret ca stie ca e doar o moarte clinica, stie ca-l voi reinvia si cind o voi face, dependenta de el imi va fierbe singele cu condimente picante. Electrosoc si linia ramine continua pentru ca stiu ca asta e viitorul secundei trecute. Prezentul e efemer sa-l simt. Daca tranform viitorul in prezent, “de miine” moare. Adica ... traiesc acum, ma bucur acum, spun NU acum si ma lovesc de perete acum, nu miine. Da, peretii la fel de tari vor fi si miine, insa doar azi ma ajuta sa ma ridic.
Daca nu ai inteles nimic, iti traduc: Ridica-te si fa ce ai de facut! Acum!
Am si o piesa bunuta ;;). Enjoy!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu