luni, 15 martie 2010

Mi-e dor.

Cum altora le este dor de mare, mie mi-e dor de o furtuna, de vara sa fie. Mi-e dor sa se intunece tot orasul intr-un moment, sa ma trezeasca din rutina zgomotul facut de un tunet puternic si sa simt picuri rece de ploaie pe piele. Sa alerg prin ploaie cu pantofii in mina, sa ma opresc in prima scara de bloc si sa ma bucur de un moment alaturi de un necunoscut care fuge de evadarea lui din tot praful orasul. Vreau sa-mi rasfat plaminii cu aer proaspat si umed si vreau sa curat mascara de pe gene cu apa de ploaie. Vreau sa rad cu pofta tremurind. Mi-e un dor nebun de o furtuna de vara. Cine zice ca acest moment e deprimant, nu iubeste viata si spectacolul naturii.

3 comentarii:

  1. sau in scara la c5 fara sa atingem nimic de fier, ca poate ne fulgera :)

    RăspundețiȘtergere
  2. eventual mancand si bomboane cu smantana?

    RăspundețiȘtergere
  3. iti recomand din toata inima o plimbare prin ploaie, fara umbrela - evident. am facut asta o data, acum ... mult timp si mi s-a parut fantastic, chiar daca in ochii celorlalti aratam ca un caine plouat. m-am plimbat cat de mult mi-am dorit (noroc ca a tinut ploaia) si pot spune ca nu mai aveam absolut nimic uscat pe mine. e o senzatie cum rar ti-e dat sa traiesti!

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget