marți, 30 martie 2010

Apare atunci cind e soare, apare atunci cind, in intunericul noptii, te calauzeste lumina unui felinar pe strada ta pustie. Te lasa in urma si te urmeaza, chiar daca de mult ori o calci. Te prinde de mana, iti imita gesturile, e mereu linga tine, mai conturata sau vag pierduta in praf. Nu se murdareste, desi asfaltul e lumea ei. O ridici la cer, o faci sa zboare si incerci sa-i faci simtit jocul vintului prin parul tau. E singura care nu-ti lasa clipe de singuratate nici atunci cind pleci dupa tigari si fumeaza cu tine in fiecare dimineata. Intunericul o ucide dar reapare atunci cind te aprinzi. Aminteste-ti sa o reinvii, e umbra ta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget