Ce se intimpla cind cazi in gol?

O viata intreaga il interpretam pe Tarzan, ne prindem de liane, una dupa alta. Din proiect in proiect, dintr-o relatie in alta, din prieteni in alti prieteni, din casa in casa, din examen in examen, dintr-un loc de munca in altul, din treburi casnice in vizite la saloane de infrumusetare si tot asa. Continuu ne agatam de ceva, voluntar sau involuntar. Sintem dependeti de aspiratii, de lucru, de oameni, de imagini, de cuvinte, de fraze neterminate. Am inventat punctul, ca sa o luam de la capat. De ce ne mai oprim, daca oricum stim ca vom continua?

Dar ce se intimpla atunci cind raminem prinsi de o liana si nu o mai vedem pe urmatoarea? Ne oprim? Ne multumim cu aia pina se rupe si asteptam sa cadem in gol? Sau o cautam cu disperare pe urmatoare, nu riscam sa clipim ca daca apare atunci?

Am avut un moment azi in care vroiam sa ramin acolo, sa las liana din fata mea sa se legene singura, fara mine. Dar totusi ea era, si era alegerea mea sa o las acolo, stiind ca ma pot prinde de ea atunci cind vreau. Dar daca ea nu se vedea, ramineam la fel de multumita acolo? Puteam sa ma multumesc cu atat?
M-am plictisit in doua minute si m-am agatat de urmatoarea, de atunci am mai schimbat citeva. Am reintrat in joc.

Si totusi, ce se intimpla cind cazi in gol?