Magie limitata

Intelegem limitele si le depasim cu scuze idioate atunci cind ele sunt in defavoarea noastra. Iar atunci cind sunt in favoarea noastra le respectam cu strictete. Insa, ce se intampla atunci cind limitele ne sunt impuse, nu de o persoana, ci de situatii repetitive care au efect de deja vu? Sunt cumva limite impuse de constientizarea neputintei noastre de a continua si astfel trasam dead-end-uri in subconstient? Ne sabotam singuri apogeul fericirii din lipsa increderii de sine? Preferam sa credem ca am fi putut avea in schimbul unui refuz primit in urma unui efort depus? De ce sarim din liana in liana fara a o lasa sa-si termine cursul? Poate copacul in care ne va lasa e prea firav pentru a sustine greutatea noastra, sau poate e o scorbura si ne dorim sa un zbor continuu? La final nu exista decit doua optiuni: prabusirea in gol sau un loc, un copac. Alegerea sta doar in primele etape ale zborului. Insa zborul...zborul fara aripi e magic. Could you be the one?

Handcuffed muse

Finding a muse it can be amazing, in fact it is the most exquisite shape that you're life can take: only curves and no corners. It's all so smooth and delicate in those moments, the raindrops can get the meaning of sunshine and the blue in the rainbow becomes gold. A rainbow born without rain. When you'll light up like a candle burning without the need of a match, you better take a look around because you might see your muse. And eventually buy some handcuffs. They will come in hand in the majority of situations! ;;)

Inadaptati in cursa spre identitate

Carcasa e de fier, imaginea e puternica si machiajul ascunde fisurile ruginite. Cu o carcasa de cameleon adaptarea de imagine se produce cu usurinta, personajul devine actor si prin roluri interpretate mediocru poate deveni dublura oricarei piese dintr-un puzzle. Existenta sa nu depaseste etapa de rezerva care reuseste sa cladeasca vise pe ghinionul protagonistilor. Visele nu ating realitatea atunci cind cuprinsul carcasei ne se armonizeaza cu mediul.

In termeni de marketing, ambalajul vinde insa produsul nu fidelizeaza clientul. Profitul este rapid si pe termen scurt iar daca nu intervine reinventarea care sa convinga clientii dezamagiti si care sa-i atraga pe cei noi, se ajunge la faliment.

In termeni umani apare inadaptarea si dezamagirea de propria persoana. Accentul pus pe imagine este supraestimat si in urma acestui fapt am investit numai in ceea ce afisam, lasand la urma sau chiar uitand de capacitatile noastre. Vorbele, gindurile si ideile au ramas blocate intr-o etapa incipienta, chiar putin erodate de scurgera timpului si a falsei impresii bune despre sine. Impresie contrazisa de incapacitatea de a actiona in fata faptului implinit gratie carcasei bine lucrata.
Din pacate nu exista un service care sa puna in armonie forma cu fondul si singura optiune este sa fie reluati anii pierduti in care am neglijat interiorul. Asa apar regretele inadaptarii, experienta de viata si increderea in vorbele celor care nu au zis in momentul esecului celebra replica "ti-am zis eu".

Cliseele sint clisee si le-am luat ca atare, insa nu ne-am intrebat de ce au devenit clisee, din ce motiv au fost repetate la infinit si astfel nu am inteles intelepciunea ascunsa in spatele lor.

Adaptarea nu este falsa integrare in orice tip de grup, reprezinta inadaptarea acolo unde nu te regasesti ca fond si pierderea intr-o multime fie formata de majoritate fie formata de doar citeva persoane. Insa aceste putine persoane reprezinta lumea ta.

Daca inima ta bate rock, nu te polua fonic cu sunete mixate. Lasa chitara sa-ti dea ritmul vietii in care te simti fericit fara sa afisezi zimbete, daca sufletul zimbeste intr-un loc sau linga o persoana acolo e acasa.

Bineinteles ca aceste rinduri pot fi si cintate, asa:

Atunci cand cuprinsul ne minte, de ce sa incepem un alt capitol?

Semnan zilnic pagini scrise de momentele pe care le traim, nu este o noutate. Ne facem planuri. Ne calculam momentele fericite si le trecem o pagina la care nu se ajunge nici intr-o viata de citit. Insa gps-ul mintii noastre da de un drum inchis. Ni se ridica o bariera si se scrie titlul unui nou capitol cu ajutorul celor apropriati, putini la numar, dar al caror interes ne lasa sa stationam in alte pagini cu miros de "proaspat tiparit".

Da, cuprinsul ne minte pentru ca asteptarile sunt prea mari, pentru ca dorintele nu sunt pe masura efortului depus si intelegerii acordate, insa incepem un alt capitol pentru ca avem oameni care sa ne scrie momentele, avem posibilitatea sa rescriem traseul pe gps si avem prieteni care sa ne incarce cartusele pentru a pastra acel miros de "proaspat tiparit".

Fara prieteni nu se poate scrie o carte si lor le sunt dedicate toate paginile scrise si cele care urmeaza a fi scrise.

Bilet de voie, magnet, frigider.

Dragul meu, astazi ai voie sa iesi doua ore, nu mai mult si de preferat intre 18 si 20, cu ale tale specimene numite prieteni la doua beri, nu mai mult. Ai dreptul sa fii tu doua ore asta pentru ca eu sint cea mai intelegatoare iubita.

Pepusel, inainte sa iesi nu uita: sa duci gunoiul, sa speli vasele, sa hranesti pisica si sa-ti incarci bateria telefonului. Sa nu se descarce, sa nu ramai fara bani de taxi si sa nu fii nevoit sa-l astepti pe Andrei sa te aduca acasa cu o intirziere de alte doua ore. Ti-am luat cardul din portofel iubire, dar ti-am lasat bani de doua beri la terasa aia nepopulata de domnisoare si bani de taxi. Cu placere, ursulet.

P.S.: La multi ani de 5 mai!

fix me ... guide me home

Romantism cliseic descifrat

E greu sa gasesti un film al carui final sa nu fie previzibil ... sau chiar toata povestea sa nu fie una cliseica, insa un cliseu cinematografic, si nu numai, era pina acum neinteles de catre mine. Este folosit bineinteles in momentele romantice si cel mai adesea in comediile romantice, momentul in care unul dintre cei doi protagonisti incearca sa faca echilibristica pe o bordura, pe o banca, pe un gard, pe un fir de ata, in fine pe ceva mai inalt si reuseste cu greu sau nu.
Este momentul ala in care cauti punga de chipsuri, in caz ca l-ai ratat de fiecare data.Totusi, exista o idee destul de interesanta in spatele lui. Am observat-o acum citeva momente in Parcul Copou, unde se "filmeaza" in aceasta perioada primele intilniri. Un cuplu in devenire, studenti, el inalt si slab cu haina pe umar, ea mica de statura cu fusta si sandale cu talpa plata, se plimba. Borduri aici, slava Domului,sint. Cu soarele in ochi, ea le observa si incearca miscarea. Cu eleganta pe care fusta o impune, isi ridica pe rind picioarele pe bordura care inconjoara un rond cu flori, lalele galbene. El o priveste si face o gluma pertinenta pe seama staturii ei. Sub privirile acre ale pensionarelor ramase fara subiect de birfa ajunge la capat, unde mimeaza un fals dezechilibru. Da, femeile pot mima si fals. Se inclina inspre el pentru ca asta ar presupune o prima atingere dintre cei doi aflati la inceput de relatie.
(Cer senin, soare, 16 grade Celsius in termometre, vint moderat - 15 km pe ora)
Fusta nu se ridica, insa haina tipului este luata de vintul venit dinspre rusi. Reflexul insa este prost, sa prinda haina sau sa prinda fata? Probabil nu si-a pus aceste intrebari si a ales haina. Desi s-ar fi asortat, fata nu a ajuns ca o floare intre lalele, ci la picioarele lui. Si asa prima atingere a fost intre mainile ei si picioarele lui. ( daca citesti si daca esti barbat, tine pentru tine glumele misogine).
Dezechilibrul, real sau mimat, trage dupa el ideea de a fi prins in plasa de siguranta, indiferent de cine este folosit intr-un cuplu. Desi nu intra in preferintele mele, imi aminteste de o piesa semnata de Cheryl Cole, aia cu parasuta.
Si pensionarele ... revin, acum discut cu ele. So much fun.

Bulls from creepy boys!

"Dupa toate astea caut o fata alaturi de care sa ma linistesc, acum stiu ce vreau si stiu ca tu ma poti schimba". Recenzia cartilor pe care le citesc pe orizontala intr-un timp record este urmatoarea: un mare doritor de imaginea unui badass, rau si de neatins, recurge la povesti visate in cele mai dulci nopti pentru a impresiona doritoare de "schimbat barbati". Intr-un limbaj mai elevat este povestit trecutul care in esenta este acesta: am baut ca un porc, am muncit pentru a fuma tot ce arde, am aspirat cu nasul si praful de pe mobila, am mai muncit si inventat povesti cu mosteniri pentru a imbata diverse "pisi" pentru a prinde pisi in asternut iar acum am nevoie de o schimbare. Iar tu esti schimbarea.

In primul rind premisa de la care pornesc acesti "barbati" este gresita. Femeia nu este un "switch button". Este adevarat ca in multe femei este insamintata ideea de unicat si de dorinta de a insemna ceva si de a schimba pe cineva. Tot adevarat este si ca multe exponate ale sexului frumos uda aceasta saminta destul de des pina ajunge un tufis. Cind povestea cu mostenirea nu mai functioneaza atunci rasare tufisul si exponatul cade in plasa emotionala pentru a recladi ego-ul ciuruit de un fals mostenitor. Insa finalul este acelasi. Scirba. Femeia accepta si adevarul, greu de crezut. Si mai greu de crezut este ca te poate adora neconditionat.

Daca inainte femeile aveau nevoie de apa pentru a inghiti povestea schimbarii, acum au nevoie de un shot cu dimeniunile unui butoi si sa fie absint, da?

Si in cazul in care gasiti un "switch button", maximum dupa o luna sinteti parasiti de la switch pentru ca pisi este doar un buton care are nevoie de click. And the bulls goes on and on, till when? Yeah, it's hard to be a man.

DA, ascult muzica romaneasca si sint mindra de ea !!!

Dupa valul muzical electronic care, in mod curios, a cucerit si topurile europene au reaparut si instrumentele in muzica noastra mioritica. Avem niste baieti care cinta extraordinar de bine si pe care trebuie sa-i promovam. Printre ei se numara si cei de la Les Elephants Bizarres. Cel mai recent single se numeste The Boys si este de pus pe iPod. Este adevarat, the boys are gonna make it! Se afla in heavy rotation pe Radio VoxT.







ENJOY!

Don't point a finger ...

... 'cause I might have to break it off.
Cei de la Paramore au deja trei albume lansate, iar ultimul single lansat pe cel mai recent album - Brand new eyes - se numeste Playing God.
E ok sa-l ascutati atunci cind vi se indica, de catre "sfinti", modul in care trebuie sa va traiti viata. Este doar umila mea parere care nu include regrete. Nu include nici "like" option. :P

Panza de ceata matinala

E fascinant sa constientizam ca atunci cind vremea nu ne ajuta, toti sintem caracterizati de aceeasi ceata in fiecare dimineata. Incepe din momentul in care ne aruncam picioarele din pat in papucii de casa si ne ridicam ramasi inca in reveria noptii. Incepem sa pictam aceasta panza cu sunetele cu care ne deschidem simtul auditiv intr-o zi care incepe ca oricare alta. Stropim cafea pe centru si incadram imaginea cu fumul primei tigari. Ne ramane pensula si sa gasim culorile de care avem nevoie pentru a completa tabloul unei zile de aprilie. Depinde de cei din jur daca alegem culori sau nonculori.

Sa ghicim in spuma!

Ai nevoie de: o bere.
Instructiuni de folosire:
Pasul 1: Se agita bine doza de bere, se cauta unghia lasata sa creasca care se gaseste la degetul mic de la mina dreapta. Se ia degetul cu tot cu unghie si se introduce sub cheia berii si se trage in sus pina ajunge perpendicular pe suprafata de deschidere a berii. Daca se rupe unghia, se ia cutitul si se repeta miscarea dupa care se merge la farmacie si se cumpara calciu. In caz ca nu se rupe unghia, felicitari! Nu trebuie sa faci un drum pina la farmacie, mai cumperi o bere de banii pentru calciu.

Pasul 2: Ce facem cu spuma? Mergem pe principiul “nimic nu se arunca” si iti pregatesti cavitatea bucala sa prinda artificiile de spuma din zbor. Restul de pe tricou se suge. Se ridica tricoul pentru ca inca este umed si se lasa abdomenul nelucrat sa respire vaporii de bere.

Pasul 3: Se bea berea din 2 rasuflari.

Pasul 4: Se ia o oglinda si se observa daca a ramas spuma pe buza superioara. Daca a ramas, se ghiceste ca se indeplineste cea mai arzatoare dorinta din acel moment. Daca nu a ramas spuma, se repeta metoda de la Pasul 1.

Ce faci pe 17 Martie?

Spune-mi ce faci pe 17 martie ca sa iti spun daca ne vom intalni si ne vom bucura impreuna de oportunitatile de studiu in strainatate prezentate la cel mai mare targ de universitati din Romania- Romanian International University Fair!

Editia de primavara a targului RIUF va avea loc la Iasi, in mai putin de o saptamana, la Hotel Unirea Iasi, in intervalul orar 10- 18.

Vom afla mai multe despre modalitățile prin care studiile în străinatate devin la fel de accesibile financiar precum cele din România, prin programele de burse și împrumuturi oferite de instituții internaționale.

Am rasfoit cateva brosuri si site-ul evenimentului, www.riuf.ro, si am vazut cu incantare ca cea mai spectaculoasă ofertă vine din Danemarca, unde școlarizarea este gratuită, studiile fiind finanțate de guvernul danez. In Olanda, studenții au șansa de a studia într-o manieră mult mai practică, datorită sistemului de predare al universităților de științe aplicate și facilităților deosebite puse de școli la dispoziția oricărui elev. In Marea Britanie, odata admis la o universitate de stat, un student român poate să-și finanțeze taxele de școlarizare pentru un program de licență printr-un împrumut pe care îl acordă guvernul acestei țări tuturor cetățenilor UE. Condiții de finanțare extrem de avantajoase sunt oferite și de Franța și Germania.

Organizatori evenimentului s-au gandit si la tinerii patrioti, care nu vor sa paraseasca tara, asa ca la targ va asteapta si Universitatea “Al. I. Cuza” Iasi, Universitatea de Medicina “Gr. T. Popa” si Universitatea Petre Andrei.

Cititi mai multe pe www.riuf.ro sau intrebati-ma pe mine!

Abia astept sa ne vedem pe 17 martie, la RIUF, la Iasi!

La multi ani VoxT !!!

Astazi se implinesc 21 de ani de ... "E vocea ta"!
La radiooo ... !!!

Si daa!! Miroase a primavara!

Get on your boots girl, it's sPRing! ('sPRintelligence - Remember?!)Probabil ca ... toate anotimpurile le primim cu un entuziasm nemarginit, dar parca primavara asta s-a lasat prea mult asteptata - si nu e o strategie de PR a meteorologilor :)). Dar a venit, e aici, e pe strada mea, e in ghiveciul meu cu lalele. Se dezgheata hainele groase si curg, e timpul sa le ardem si sa ne pictam corpul in verde crud. E timpul sa schimbam si playlistul, cause you got the music in you, you got the reason to live! Prima propunere: New Radicals cu o piesa lansata in 1998 pe albumul Maybe You've Been Brainwashed Too, pam pam - You get what you give!



"Too muuuch fun!!!" - Oprah :))

We all make mistakes ... so what?

The stupidity is when we repeat, like on and on, the same shit. And when we believe that a fresh start means to take a new person and we're clean. The counting starts again till we got no fingers and no organs :) (I've even counted my liver) and we're still stuck on the same shit. Shitty ideas bring shitty moments. Will you pass me the soap cause I wanna get clean? You've dropped it ... you should have known that it's wet, I have tried it before, like on and on. I thought that maybe you could keep it in your hands, instead you gave me a bubble. I have a needle in my thoughts too ... so, close the door after you.


ps: That's my new crush: SEROTONIN!

V day ... push Like ... and then ... maybe Unlike

O saptamina in care soarele ne minte ca e primavara incepe cu Valentine's Day. Prea controversata aceasta sarbatoare pentru a mai da motive de a o sarbatori sau nu. E ok sa o simti daca esti indragostit, e ok sa o urasti daca esti singur, e ok sa o uiti daca relatia ta deja e intrata in rutina sau daca inca nu ai luat salariul. E ok oricum. Important este sa iubesti, pe cineva, pe tine, pe noua ta pereche de pantofi, soarele, parti din cei de linga tine. Daca regizorul vietii tale ti-a pregatit un rol de protagonist, go ahead! Feel it. Join me in sweet disposition!

we are very ... I said VERY busy people!

We are very busy people atunci cind parasim cuibul la al n-lea squeeze, cind nici semafoarele nu au chef sa-si schimbe culorile si ramin pe galben intermitent, cind cafeaua mereu se varsa singura pina cind terminam sa urcam si ultima treapta inspre munca normal, unde we are very busy people ... pam pam. Restul e random. A reward for all my busy people:

The day i got asked about vanilla or chocolate?

It's a big decision and a lesson ... cause I've always been the chocolate type and now I just said WHATEVER! Do you think I care? It will SuperSize me anyway ... And I got vanilla. What a shame ... I'm getting worst with something I hate tasting it and even smell it. It's all your fault, like always :P. And this is for you! Damn you for bringing me these butterflies in my stomach.



For all the jerks ... sorry Hon' :))

:)

"Hi Alexandra,
Iubirea Si Fericirea wants to be friends with you on Facebook." - hai ca asta e buna ... should I confirm? :))