time for our music

for what it's worth ...

pe sub copaci

-Fata mai fa-mi una, c-asta n-o iesit bini!
-Stai asa mai langa copac.
-Nu, nu stai ca ma intind pi banca, ca mi se vad picioarili.
-Da' hai odat' ca sa-mi faci si mie ca pierd soarele!
-Da mai am asa pi feisbuc, numai ca pantofii astia sint noi.
-Sa mi-i dai si mie sa fac si io cu ei.
-Hai fata... da se vedi si dupa ...
-Zicem ca ne-am luat la fel, las io coment.
-Bini bini ... hai si pi podu' asta ca da bini.


Si asta se intimpla in parcul Copou, acum. Fetele au baterii bune ca de o ora au incercat toti copacii, toate bancile si toate pozitiile de poze de "feisbuc". Pantofii ... is cu tocuri de 15, mersul mai trebuie invatat. Dar in poze ... Sa ma ofer sa le pun eu pe site? Ma gindesc sa nu fuga pina acasa, cu tocurile alea ... mmm ... Surprinzator, nu au terminat. Shhht! Ma distrez.

Discutie in bar - part 2 -

Ada: Felicitari! Ai intrat pe piata muncii.
Cez: Thank you. Noroc ca ai fost tu cu mine.
Ada: Pai de asta am fost ... stiam ca nu ai nici o sansa fara mine. :))
Cez: b-(
Ada: Inca doua beri aici!


Si am revenit in Tudor, de data asta inaintea studentilor si ... facem un bine voluntar ... pregatim chelnerul sa se plimbe cu berile.


Cez: Am observat ca Ada nu are inspiratie cand sunt eu de fata :))
Ada: Da, da mai ales cind completatam gradele din termometre cu cele din pahar.:D Si e rece!!!

---------------------------------------------------------------------
TO BE CONTINUED

"Ozzy fucking Ousbourne!!!"

Atentie! Vine Ozzy Ousbourne! Concertul lui Ozzy de la Zone Arena, din Bucuresti, de pe 2 octombrie 2010, face parte din turneul mondial, de promovare a noului sau album – SCREAM.
Daca vreti sa ascultati aceasta legenda muzicala live, atunci Radio Vox T va ajuta. Notati adresa noastra de e-mail: concurs@radiovoxt.ro si cititi detaliile de aici: http://www.radiovoxt.ro/esti_premiat/.

music

Songs about Jane. Prin acest album am facut cunostinta cu baietii de la Maroon 5 in anul 2005. Must get out este ultimul single lansat de pe albumul cu care au debutat si care ocupa locul 39 in UK Singles Chart. Nu ne suna foarte cunoscut, dar e perfecta de ascultat in aceste dupa-amieze tomnatice la serviciu. Sa aveti spor.

Discutie in bar

ADA: Cez ... da-mi bricheta.
CEZ: .........
ADA: Multumesc
CEZ: ...............................................
ADA: Si asa vorbesc singura.


(Cez : Ada vrea neaparata sa scrie ceva pe blog cand e la o cafea si nu are inspiratie si ma bate pe mine la cap sa port o discutie cu ea!!!!!!)

Poveste de toamna: In cautarea frunzei perfecte

Mereu mi-a placut toamna. Si am mii de motive sa detronez mitul coform caruia intram acum intr-un anotimp mort. Dam timpul inapoi si ne amintim de bucuria pe care ne-o aducea toamna cind ne luam de miini parintii si mergeam sa cautam rechizite colorate cu frinturi din desenele animate pe care le urmaream cu sufletul la gura simbata si duminica dimineata. Imbracati cu hainute noi mergeam bucurosi in prima zi de scoala sa ocupam loc in prima banca si sa formam prietenii care au ramas si peste ani. Dupa ore adunam frunze in ghiozdan, care de care mai colorate, si ajungeam acasa unde mirosul de zacusca ne tinea destul de aproape de bucatarie. Ne vizitam colegii ca sa fim siguri ca putem realiza un top al celui mai bun must dupa care ne murdaream miinile cu decojitul nucilor in fata blocului. Cu mustati de must, cu miini innegrite de nuci eram atrasi in casa de mirosul placintei cu mere.

Toamna acum nu trebuie sa fie doar povara umbrelei carate in geanta. Toamna e anotimpul in care toti sintem la fel, ploaia ne spala pe toti iar lumina aurie reflectata de frunzele cazute ne lumineaza chipurile. E momentul in care petrecem mai mult timp cu noi, cautam salul gros si cartea preferata iar dupa-amiaza e minunata pe banca in parc. Jazz-ul revine in playlist, mojito e detronat, mustul revine, scortisoara da aroma din nou cafelei. Frunza ne cade direct in mina si o purtam dupa noi pina cind alta “mai perfecta” aluneca prin vint spre noi. Purtam parfum de ploaie, parfum de frunze arse si zimbete de solidaritate cind impartim umbrela. Ne amintim de zilele de scoala atunci cind ne facem carare catre serviciu printre veselia copiilor. La munca, cafeaua e salvatoare daca e bauta alaturi de colegi linga fereastra lovita de picuri de ploaie. Intilnirile cu prietenii nostri au o boemitate aparte, plimbarile nocturne devin magice si frunzele … toate sint perfecte, de la an la an, “mai perfecte”. Le punem la presat impreuna cu amintirile.
Atit de multe amintiri frumoase, cum pot fi daruite de un anotimp mort, nu numai ca e viu, e magic.

Pentru Anca ... care mi-a daruit prima mea frunza perfecta.

Ce se intimpla atunci cind primim exact ce ne-am dorit?

In prima faza ne minunam ca exista asa ceva, ca se poate, ca sintem cele mai norocoase, ca mai exista sanse si pentru noi cele care ne mintim ca sintem mai inalte cu doi centimetri si mai slabe cu patru kilograme. Desi ploua, zimbim, tunetele is sunete de harpa, vecina care iti bate in teava atunci cind asculti Nirvana prea tare, pare mai putin ridata si chiar placuta, demna de salutat. In aglomeratia din tramvai le zimbesti tuturor si cedezi pina si locul unui picior facind echilibristica la bara. Le provoci rau la stomac prietenilor tai care au pastrat cinismul recent pierdut de tine. Magia nu tine mult, cu fiecare fir de nisip trecut de cealalta parte a clepsidrei moare cite un fluture in stomacul tau. Primesti prea mult, totul e previzibil, te-ai saturat de zimbete, vrei sa tipi si nu ai motive. Vrei motive sa-ti lasi mascara din nou sa curga pe fata, fara suferinta simti ca nu simti, iti pui intrebari: De ce? E anormal sa fie normal sa mai si cazi, iti doresti sa ti se rupa aripile, dar sa stii ca mai ai citeva perechi rezerva. Si ajungi la pasul urmator.

Sapi prin nori loc prin care sa cazi. Cazi inspre alte dorinte, ranesti cazind ca-l tragi si pe el dupa tine. Insa in caderea lui el se agata de alt nor si te lasa pe tine sa te bucuri in cadere libera. Prietenii se bucura ca ti-a reinviat cinismul, ca ai schimbat sosul dulce cu cel picant si te ajuta sa-ti motivezi caderea. Nirvana revine in playlist, vecina pare ca a uitat crema antirid, faci karaoke pe Celine Dion in “All by my self” cu o sticla de vodka drept microfon. Cauti semnalul cu telefonul linga toate ferestrele si in lipsa tonului te ragasesti.
Nu-ti doreai ce credeai ca-ti doresti. Toate momentele de reverie au fost rupte din comediile romantice care ti-au stricat viziunea asupra unei relatii si in special asupra ta intr-o relatie. De ce toate aceste filme se termina cind cei doi ajung sa fie impreuna si totul e dulce? Pentru ca ceea ce urmeaza e plictisitor, sau e plictisitor pentru tine. Ai nevoie de cineva care sa fie si picant si sarat si dulce dar si amar. Ai nevoie de o relatie cocktail, ca sa nu zic shaworma. Cel de linga tine sa te ridice la nori dar sa poarte si parasuta, sa gustati si din lumea acvatica si sa zburati la intervale scurte de timp. Sa alergati in ploaie, sa beti bere pe stadion la meci, sa incercati cele mai luxoase locuri. Si treci la urmatorul pas.

Noua ta dorinta pare a fi imposibila, dar nu mai e dorinta, e concluzie, stii cine esti si incepe sa-ti placa de tine. Greutatea ta e normala, inaltimea e ideala, cinismul tau e intelligent, prietenii tai sint perfecti pentru orice moment, tacerea ta e liniste si nu frustrare iar zimbetul … zimbetul e acolo mereu.
Ce trebuie sa ne dorim este sa ne cunoastem, sa ne fie bine cu noi insine si totul vine de la sine, apar si fluturii, nu tebuie sa fie roz, trebuie sa aiba culoarea stomacului nostru. In asteptare intr-un cabinet citeam in paginile revistei Cosmopolitan ca banalitatea ne omoara, ceea ce ne omoara este sa ne copiem dorintele din viata altora, sau din scenariile unor scriitori. Sintem toti diferiti, de ce sa avem aceleasi dorinte?